anus

  • 1. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 NODEX sinonime: cur găoază
  • diferențiere Orificiul de la extremitatea rectului.
    surse: DLRLC DN

etimologie:

2 definiții

*ánus n., pl. urĭ (lat. anus, inel, dim. ánulus și anellus. V. inel). Anat. Orificiu anal, orificiu posterior.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ANUS creț, crețoiu, găoază, gibă, laminor, ochi maro, pocnitor, poloponez, rozetă, semering, verighetă.

Intrare: anus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anus anusul
plural anusuri anusurile
genitiv-dativ singular anus anusului
plural anusuri anusurilor
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ánus sn [At: DA / Pl: -uri / E: fr anus] (Atm) Orificiu exterior al intestinului gros (rectum) prin care se elimină materiile fecale.

ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. – Din fr., lat. anus.

ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, care comunică cu exteriorul. – Din fr., lat. anus.

ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiul de la extremitatea rectului.

ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu la extremitatea aparatului digestiv. – Fr.anus (lat. lit. anus).

ÁNUS s. (ANAT.) (pop.) cur, (reg.) găoază.

ÁNUS s.n. Orificiu care se găsește la extremitatea rectului. [Pl. -suri. / < fr., lat. anus].

ÁNUS s. n. orificiu de la extremitatea rectului. (< fr., lat. anus)

ÁNUS ~uri n. Orificiu la extremitatea intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. /<fr., lat. anus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÁNUS s. (ANAT.) (pop.) cur, (reg.) găoáză.