7 definiții pentru anură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures.

ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures.

anúră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr anures] 1 (Lpl) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt. 2 (Lsg) Animal aparținând acestui ordin.

ANÚRĂ ~e f. 1) la pl. Ordin de amfibieni fără coadă și cu picioarele adaptate pentru sărit (reprezentant: broasca). 2) Animal din acest ordin. /<fr. anoures

ANÚRE s.f.pl. Ordin de batracieni fără coadă, cuprinzând broaștele; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. anură. / < fr. anoures, cf. gr. an – fără, oura – coadă].

ANÚRE s. f. ordin de batracieni fără coadă: broaștele. (< fr. anoures)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anúră s. f., g.-d. art. anúrei; pl. anúre

Intrare: anură
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anu
  • anura
plural
  • anure
  • anurele
genitiv-dativ singular
  • anure
  • anurei
plural
  • anure
  • anurelor
vocativ singular
plural

anură

  • 1. (la) plural Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Animal din acest ordin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: