8 definiții pentru anură

ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures.

ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures.

anúră s. f., g.-d. art. anúrei; pl. anúre

anúră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr anures] 1 (Lpl) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt. 2 (Lsg) Animal aparținând acestui ordin.

ANÚRĂ ~e f. 1) la pl. Ordin de amfibieni fără coadă și cu picioarele adaptate pentru sărit (reprezentant: broasca). 2) Animal din acest ordin. /<fr. anoures

ANÚRE s.f.pl. Ordin de batracieni fără coadă, cuprinzând broaștele; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. anură. / < fr. anoures, cf. gr. an – fără, oura – coadă].

ANÚRE s. f. ordin de batracieni fără coadă: broaștele. (< fr. anoures)

Intrare: anură
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anu anura
plural anure anurele
genitiv-dativ singular anure anurei
plural anure anurelor
vocativ singular
plural