anumít, -ă pron. indef. (d. anume). Un anume, hotărît, precis, determinat, fix, special, destinat din ainte: într’un loc anumit, într’un anumit loc, o cantitate anumită. – Că limba-l socotește pronume indefinit, e gen. pl. anumitor saŭ unor anumițĭ (anumite), nu anumiților (-elor): procesele anumitor despăgubirĭ.