2 definiții pentru antrepozita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antrepozitá vb., ind. prez. 1 sg. antrepozitéz, 3 sg. și pl. antrepoziteáză

Intrare: antrepozita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • antrepozita
  • antrepozitare
  • antrepozitat
  • antrepozitatu‑
  • antrepozitând
  • antrepozitându‑
singular plural
  • antrepozitea
  • antrepozitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • antrepozitez
(să)
  • antrepozitez
  • antrepozitam
  • antrepozitai
  • antrepozitasem
a II-a (tu)
  • antrepozitezi
(să)
  • antrepozitezi
  • antrepozitai
  • antrepozitași
  • antrepozitaseși
a III-a (el, ea)
  • antrepozitea
(să)
  • antrepoziteze
  • antrepozita
  • antrepozită
  • antrepozitase
plural I (noi)
  • antrepozităm
(să)
  • antrepozităm
  • antrepozitam
  • antrepozitarăm
  • antrepozitaserăm
  • antrepozitasem
a II-a (voi)
  • antrepozitați
(să)
  • antrepozitați
  • antrepozitați
  • antrepozitarăți
  • antrepozitaserăți
  • antrepozitaseți
a III-a (ei, ele)
  • antrepozitea
(să)
  • antrepoziteze
  • antrepozitau
  • antrepozita
  • antrepozitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)