12 definiții pentru antrenament

antrenamént sn [At: CĂLINESCU, E. O. II, 26 / Pl: ~e / E: fr entraînement] 1 Proces de pregătire a unui sportiv. 2-3 Exercițiu fizic sau mental folosit la antrenament (1).

ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. 1. Proces de instruire sistematică, fizică, psihică etc., în scopul obținerii unor performanțe (sportive). 2. Exercițiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau întregul organism animal, în scopul obținerii unei producții superioare. – Din fr. entrainement.

ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. 1. Proces de instruire sistematică, fizică, psihică etc., în scopul obținerii unor performanțe (sportive). 2. Exercițiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau întregul organism animal, în scopul obținerii unei producții superioare. – Din fr. entrainement.

ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. 1. Proces complex și sistematic de pregătire a unui sportiv, a unui cal etc. pentru a avea o bună comportare în competițiile sportive, în scopul obținerii unor performanțe. 2. Exercițiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau întregul organism animal, în scopul obținerii unui producții superioare. – Din fr. entrainement.

ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. Acțiunea de a (se) antrena (1); serie de exerciții metodice în vederea dezvoltării calităților unui sportiv. Un numeros colectiv de profesori și antrenori de gimnastică, împărțiți pe grupe, conduc antrenamentele. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2705.

ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. Serie de exerciții metodice în vederea dezvoltării calităților unui sportiv. – După fr. entraînement.

antrenamént s. n., pl. antrenaménte

antrenamént s. n., pl. antrenaménte

ANTRENAMÉNT s.n. 1. Exerciții metodice pentru antrenarea unui sportiv. 2. (Zoot.) Exercițiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obținerii unei producții superioare. [< fr. entrainement].

ANTRENAMÉNT s. n. 1. complex de exerciții desfășurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreț etc. 2. exercițiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obținerii unei producții superioare. (< fr. entraînement)

ANTRENAMÉNT ~e n. 1) Proces complex de antrenare a unui sportiv sau a unei echipe sportive în scopul obținerii unei performanțe. 2) Exercițiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism în scopul obținerii unor performanțe superioare. /<fr. entrainement


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTRENAMENT VESTIBULAR activitate complexă destinată măririi rezistenței organismului la efectele stimulilor vestibulari din timpul zborului, incluzând exerciții fizice, expunere gradată a organismului la accelerații unghiulare sau lineare și antrenament la bordul aeronavelor, urmărind realizarea obișnuinței omului de a se orienta în spațiu fără riscul unori tulburări ale aparatului vestibular.

Intrare: antrenament
antrenament substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antrenament antrenamentul
plural antrenamente antrenamentele
genitiv-dativ singular antrenament antrenamentului
plural antrenamente antrenamentelor
vocativ singular
plural