ANTRACÓZĂ, antracoze, s. f. Boală profesională contractată în urma inhalării prafului de cărbune și infiltrării lui în plămâni. – Din fr. anthracose.

ANTRACÓZĂ, antracoze, s. f. Boală profesională contractată în urma inhalării prafului de cărbune și infiltrării lui în plămâni. – Din fr. anthracose.

antracóză s. f., g.-d. art. antracózei

antracóză s. f., g.-d. art. antracózei

antracóză sf [At: DEX² / Pl: -ze / E: fr anthracose] Boală cauzată de inhalarea prafului de cărbune în plămâni.

ANTRACÓZĂ s.f. Boală caracterizată prin prezența în plămâni a unor particule de cărbune. [< fr. anthracose, cf. gr. anthrax – cărbune].

ANTRACÓZĂ s. f. pneumoconioză datorată inhalării pulberii de cărbune. (< fr. anthracose)

ANTRACÓZĂ f. Boală de plămâni provocată de inspirarea prafului de cărbune. /<fr. anthracose

ANTRACÓZĂ (‹ fr.; {s} gr. anthrax „cărbune”) s. f. Boală profesională, frecventă la mineri, datorată inhalării pulberii de cărbune și manifestată prin emfizem, bronșită cronică, fenomene de scleroză pulmonară etc.