3 definiții pentru antorism

ANTORÍSM s.n. (Lit.) Procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact. [< fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos].

ANTORÍSM s. n. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact. (< fr. anthorisme)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

antorism (gr. anthorismos „contradefiniție”, din anti + horismos „definire”), un fel de correctio, adică figura prin care se schimbă un cuvânt înlocuindu-se cu altul, considerat mai puternic sau mai exact. O formă redusă a a. este alegerea sinonimului (I): „J’aime, que dis-je aimer? J’idolatre Junie.” ( L. § 786) Sin. epanortoză.

Intrare: antorism
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antorism antorismul
plural
genitiv-dativ singular antorism antorismului
plural
vocativ singular
plural