ANTORISM s.n. (Lit.) Procedeu stilistic constînd în înlocuirea unui cuvînt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact. [< fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos].

ANTORISM s. n. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact. (< fr. anthorisme)

antorism (gr. anthorismos „contradefiniție”, din anti + horismos „definire”), un fel de correctio, adică figura prin care se schimbă un cuvânt înlocuindu-se cu altul, considerat mai puternic sau mai exact. O formă redusă a a. este alegerea sinonimului (I): „J’aime, que dis-je aimer? J’idolatre Junie.” ( → L. § 786) Sin. epanortoză.