12 definiții pentru antonimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antonimie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr antonymie] Raport dintre doi termeni antonimi.

ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport între două antonime. – Din fr. antonymie.

ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie.

ANTONIMÍE s. f. Raport între doi termeni cu sensul exact contrar, relație între două antonime.

ANTONIMÍE s. f. Raport între două antonime. – Fr. antonymie.

ANTONIMÍE s.f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [Gen. -iei. / < fr. antonymie].

ANTONIMÍE s. f. corelație între două cuvinte antonime (1). (< fr. antonymie)

ANTONIMÍE ~i f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [G.-D. antonimiei] /<fr. antonymie

*antonimíe f. (vgr. antonymía). Opozițiune de cuvinte: un pungaș onest.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!antonimíe (raport între antonime) (an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile

antonimíe s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANTONIMÍE s. f. (< fr. antonymie): corelație între două cuvinte cu sensul opus, între două antonime; opoziție între două cuvinte perechi, care trimit la obiecte diferite, contrarii sau contradictorii, cum ar fi opoziția dintre zi și noapte, dintre alb și negru, dintre a trăi și a muri, dintre înainte și înapoi etc. La nivelul exprimării, oricare sinonim al unui antonim se opune celuilalt antonim. A. nu are în vedere deci numai termenii implicați într-o pereche, ci întreaga lor paradigmă semantică, toate sinonimele celor două antonime. Aceasta înseamnă că la nivelul exprimării sunt puse în opoziție și elementele semantice esențiale ale fiecărei paradigme, semele (v.) sau caracteristicile semantice fundamentale ale acesteia. Prin a. vorbitorul pune în raport de contrazicere întreaga paradigmă sau întregul grup de sinonime ale unei perechi antonimice. A. este – alături de sinonimie, omonimie și polisemie – una din cele patru modalități de manifestare a organizării vocabularului, un efect al acțiunii celor cinci factori de organizare a sistemului lexical (frecvența, factorul stilistico-funcțional, factorul psihologic, factorul semantic și factorul etimologic; v. vocabulár).

Intrare: antonimie
antonimie substantiv feminin
  • silabație: an-to-, ant-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonimie
  • antonimia
plural
  • antonimii
  • antonimiile
genitiv-dativ singular
  • antonimii
  • antonimiei
plural
  • antonimii
  • antonimiilor
vocativ singular
plural

antonimie

  • 1. Raport între două antonime.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: