ANTONIMIE, antonimii, s. f. Raport între două antonime. – Din fr. antonymie.

antonimie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr antonymie] Raport dintre doi termeni antonimi.

*ANTONIMIE sf. 📖 Alăturare de două cuvinte cu înțeles opus: un mort viu [fr.].

ANTONIMIE, antonimii, s. f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie.

ANTONIMIE s. f. Raport între doi termeni cu sensul exact contrar, relație între două antonime.

ANTONIMIE s. f. Raport între două antonime. – Fr. antonymie.

ANTONIMIE s.f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [Gen. -iei. / < fr. antonymie].

ANTONIMIE s. f. corelație între două cuvinte antonime (1). (< fr. antonymie)

ANTONIMIE ~i f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [G.-D. antonimiei] /<fr. antonymie

*antonimíe f. (vgr. antonymía). Opozițiune de cuvinte: un pungaș onest.

antonimie (raport între antonime) (desp. an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimia, g.-d. art. antonimiei; pl. antonimii, art. antonimiile (desp. -mi-i-)

!antonimie (raport între antonime) (an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimia, g.-d. art. antonimiei; pl. antonimii, art. antonimiile

antonimie s. f., art. antonimia, g.-d. art. antonimiei; pl. antonimii, art. antonimiile

ANTONIMIE Relație lingvistică și logică între sensuri contrare sau contradictorii; este o relație de incompatibilitate sau de excludere reciprocă. Relația diametral opusă a sensurilor poate antrena poli opuși: lung / scurt, greu / ușor, cald / rece, abstract / concret, bolnav / sănătos, curajos / fricos ș.a. (unde e pozitiv polul care definește proprietatea respectivă). Polaritatea se poate baza pe antiteza realității (antonime ontologice): zi / noapte, diurn /nocturn, masculin / feminin, urban / rural%. Cuvintele antonime trebuie să aibă câteva trăsături comune de sens (seme*): cald / rece desemnează, amândouă, fie „aprecieri privitoare la temperatură”: vreme caldă vs. vreme rece, fie „aprecieri privitoare la sentimente”: sentiment / primire / privire cald(ă) / rece; concis vs. prolix au comune semele„/caracteristică adjectivală”, „privitoare la concentrația de idei”: lucrare concisă vs. lucrare prolixă. Relația de antonimie se stabilește prin semele diametral opuse adăugate semului comun: „pozitiv” / „negativ” (cald vs. rece), „prezent” / „absent” (concis vs. prolix), „favorabil” / „nefavorabil” (a (se) ameliora vs. a (se) agrava). Antonimia se poate raporta la un termen mediu (neutru), cum ar fi normal pentru cald / rece, bolnav / sănătos ș.a. Antonimia se stabilește, de multe ori, între sensuri gradabile, de ex., bogat vs. sărac (X poate să nu fie nici bogat, nici sărac, având un grad nedeterminat față de poli opuși). Antonimia este riguros exprimată lingvistic când trăsătura comună de sens este desemnată prin același radical*, iar contrarietatea (polaritatea) este dată de prefixe* (termenul marcat fiind cel cu prefix): corect vs. incorect, îngheț vs. dezgheț, cinstit vs. necinstit, hidratat vs. deshidratat. A.B.V.

ANTONIMIE s. f. (< fr. antonymie): corelație între două cuvinte cu sensul opus, între două antonime; opoziție între două cuvinte perechi, care trimit la obiecte diferite, contrarii sau contradictorii, cum ar fi opoziția dintre zi și noapte, dintre alb și negru, dintre a trăi și a muri, dintre înainte și înapoi etc. La nivelul exprimării, oricare sinonim al unui antonim se opune celuilalt antonim. A. nu are în vedere deci numai termenii implicați într-o pereche, ci întreaga lor paradigmă semantică, toate sinonimele celor două antonime. Aceasta înseamnă că la nivelul exprimării sunt puse în opoziție și elementele semantice esențiale ale fiecărei paradigme, semele (v.) sau caracteristicile semantice fundamentale ale acesteia. Prin a. vorbitorul pune în raport de contrazicere întreaga paradigmă sau întregul grup de sinonime ale unei perechi antonimice. A. este – alături de sinonimie, omonimie și polisemie – una din cele patru modalități de manifestare a organizării vocabularului, un efect al acțiunii celor cinci factori de organizare a sistemului lexical (frecvența, factorul stilistico-funcțional, factorul psihologic, factorul semantic și factorul etimologic; v. vocabular).