8 definiții pentru antonimic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antonímic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antonymique] 1 Care se află în raport de antonimie. 2 Referitor la antonimie.

ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. Care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.

ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.

ANTONÍMIC, -Ă adj. Referitor la antonime. [Cf. germ. antonymisch].

ANTONÍMIC, -Ă adj. referitor la antonime; în raport de antonimie. (< fr. antonymique)

ANTONÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de antonime; propriu antonimelor. /<germ. antonymisch


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice

antonímic adj. m., pl. antonímici; f. sg. antonímică, pl. antonímice

Intrare: antonimic
antonimic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonimic
  • antonimicul
  • antonimicu‑
  • antonimică
  • antonimica
plural
  • antonimici
  • antonimicii
  • antonimice
  • antonimicele
genitiv-dativ singular
  • antonimic
  • antonimicului
  • antonimice
  • antonimicei
plural
  • antonimici
  • antonimicilor
  • antonimice
  • antonimicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antonimic

  • 1. Care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: