8 definiții pentru antonimic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. Care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.
antonímic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antonymique] 1 Care se află în raport de antonimie. 2 Referitor la antonimie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANTONÍMIC, -Ă adj. Referitor la antonime. [Cf. germ. antonymisch].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTONÍMIC, -Ă adj. referitor la antonime; în raport de antonimie. (< fr. antonymique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTONÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de antonime; propriu antonimelor. /<germ. antonymisch
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antonímic adj. m., pl. antonímici; f. sg. antonímică, pl. antonímice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
antonimic
- 1. Care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie.surse: DEX '09 DN
etimologie:
- limba franceză antonymiquesurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00