12 definiții pentru antonim
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme.
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
antoním sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr antonyme] Cuvânt care, considerat în raport cu altul (cu care este în corelație), are sensul contrar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvînt care, considerat în raport cu altul, are sensul exact contrar. V. opus. Antonimul lui «harnic» este «leneș», al lui «sătul» e «flămînd». ◊ (Adjectival) Cuvinte antonime.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sensul exact contrar. Antonimul lui „mare” este „mic”. – Fr. antonyme (< gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANTONÍM s.n. (Lingv.) Cuvânt cu sensul opus altui cuvânt corelativ. ♦ Joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definiție. [Pl. -me. / fr. antonyme, cf. anti – contra, gr. onyma – nume].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTONÍM s. n. 1. cuvânt cu sens opus altui cuvânt. 2. joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definiție. (< fr. antonyme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTONÍM ~e n. lingv. Cuvânt cu sens opus al altui cuvânt. /<fr. antonyme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antonim a. și n. care are un sens contrar: binele e antonimul răului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*antoním, -ă adj. (vgr. antónymos. V. an- și om-onim). Gram. Opus în înțeles: uricĭunea e antonimu frumusețiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!antoním (an-to-/ant-o-) s. n., pl. antoníme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antoním s. n., pl. antoníme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ANTONÍM s. n. (< fr. antonyme, cf. gr. anti „contra” + gr. onyma „nume”): cuvânt cu sens opus altui cuvânt corelativ, ca frumusețe – urâțenie, căldură – frig, bunătate – răutate; mare – mic, înalt – scund, gras – slab; vorbește – tace, cobor – urc; sus – jos, aproape – departe etc. Pentru limba română este cunoscută lucrarea Dicționar de antonime EER, București, 1974, de Marin Bucă și O. Vințeler.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
antonim
- 1. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exempleexemple
- Antonimul lui «harnic» este «leneș», al lui «sătul» e «flămând».surse: DLRLC
- (și) adjectival Cuvinte antonime.surse: DLRLC
- 1.1. Joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definiție.surse: DN
-
etimologie:
- limba franceză antonymesurse: DEX '09 DEX '98 DN