12 definiții pentru antonică

antonícă sf [At: HEM 1246 / V: -nigă / Pl: ~ici / E: Anton + -ică] (Bot) 1 (Reg; șîs -de scăldăliri) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina umflată sub articulații, cu flori albe și fructe aromatice, care crește prin tufișuri, poieni umede (din pădurile montane) (Chaerophyllum aromaticum) Si: (reg) borșer, laba-gâștii, obrintitoare. 2 (Reg; îf -igă) Angelină sălbatică (Angelica sylvestris).

ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum).Anton (n. pr.) + suf. -ică.

ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum).Anton (n. pr.) + suf. -ică.

ANTONÍCĂ S. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum); laba-gîștei. Frunză verde de-antonică, Pe la casa lui Ionică Este-un cuib de rîndunică. SEVASTOS, C. 222.

ANTONÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum). – Din Anton + suf. -ică.

antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníci

antonícă s. f., art. antonícii; pl. antoníci

ANTONÍCĂ s. (BOT.; Chaerophyllum aromaticum) (reg.) borșer, crastavan, laba-gâștii.

antonícă (-ci), s. f. – Plantă, angelică (Archangelica officinalis). De la [sfîntul] Anton (Hasdeu).

antonică f. Mold. și Buc. plantă cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophillum aromaticum).

cherbél sm [At: BARCIANU / Pl: ~i / E: ger kälber (kropf)] (Bot; Trs) 1 Asmățui (Anthiscus cerefolium). 2 (Îc) ~ auriu Antonică (Chaerophyllum aromaticum).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTONÍCĂ s. (BOT.; Chaerophyllum aromaticum) (reg.) borșér, crastaván, laba-gî́știi.

Intrare: antonică
antonică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antoni antonica
plural antonici antonicile
genitiv-dativ singular antonici antonicii
plural antonici antonicilor
vocativ singular
plural