dexonline

Caută în tot textul definițiilor ajutor

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv.

antivomitiv, ~ă sn, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: anti- + vomitiv] 1-2 (Medicament) împotriva vărsăturilor.

ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. m. (Medicament) împotriva vărsăturilor. – Anti- + vomitiv.

ANTIVOMITÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care atenuează sau oprește starea sau senzația de vomă; antiemetic. [Cf. fr. anti-vomitif].

ANTIVOMITÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care combate starea, senzația de vomă; antiemetic. (< fr. anti-vomitif)

ANTIVOMITÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre medicamente) Care oprește vărsăturile; antiemetic. /anti- + vomitiv

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antivomitív¹ adj. m., pl. antivomitívi; f. antivomitívă, pl. antivomitíve

antivomitív² s. n., pl. antivomitíve

antivomitív adj. → vomitiv

antivomitív s. n., pl. antivomitíve

Intrare: antivomitiv (adj.)

antivomitiv¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	antivomitiv	antivomitivul antivomitivu‑	antivomitivă	antivomitiva
nominativ-acuzativ	plural	antivomitivi	antivomitivii	antivomitive	antivomitivele
genitiv-dativ	singular	antivomitiv	antivomitivului	antivomitive	antivomitivei
genitiv-dativ	plural	antivomitivi	antivomitivilor	antivomitive	antivomitivelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: antivomitiv (s.n.)

antivomitiv² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	antivomitiv	antivomitivul antivomitivu‑
nominativ-acuzativ	plural	antivomitive	antivomitivele
genitiv-dativ	singular	antivomitiv	antivomitivului
genitiv-dativ	plural	antivomitive	antivomitivelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)