2 intrări

10 definiții

antitrinitár, -ă [At: DEX2 / Pl: ~e / Pl: ~i, -e / E: fr antitrinitaire] 1 smf Adept al trinitarismului. 2 a Privitor la antitrinitarism.

ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire.

ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire.

ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Fr. antitrinitaire.

antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre

antitrinitár adj. m., s. m. (sil. -tri-), pl. antitrinitári; f. sg. antitrinitáră, pl. antitrinitáre

ANTITRINITÁR, -Ă adj. (Bis.) Referitor la antitrinitarism. // s.m. și f. Adept al antitrinitarismului. [Cf. fr. antitrinitaire].

ANTITRINITÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al antitrinitarismului. (< fr. antitrinitaire)

antitrinitar a. care nu crede în sf. Treime, cum sunt Calvinii și Socinianii din Transilvania.

*antitrinitár, -ă s. și adj. (anti- 1 și trinitar). Care nu crede în Sfînta Treime, cum sînt calviniĭ și socinieniĭ din Transilvania.

Intrare: antitrinitar (s.m.)
antitrinitar substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antitrinitar antitrinitarul
plural antitrinitari antitrinitarii
genitiv-dativ singular antitrinitar antitrinitarului
plural antitrinitari antitrinitarilor
vocativ singular
plural
Intrare: antitrinitar (adj.)
antitrinitar adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antitrinitar antitrinitarul antitrinita antitrinitara
plural antitrinitari antitrinitarii antitrinitare antitrinitarele
genitiv-dativ singular antitrinitar antitrinitarului antitrinitare antitrinitarei
plural antitrinitari antitrinitarilor antitrinitare antitrinitarelor
vocativ singular
plural