7 definiții pentru antiton

antitón sn [At: DEX2 / Pl: -uri / E: anti- + ton] Emulsie din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare.

ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti + ton.

ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti- + ton.

ANTITÓN s.n. (Poligr.) Emulsie formată din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare. [Et. incertă].

ANTITÓN s. n. (poligr.) emulsie din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare. (< anti- + ton/are/)

Intrare: antiton
antiton (S) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antiton antitonul
plural
genitiv-dativ singular antiton antitonului
plural
vocativ singular
plural
Surse flexiune: MDA2, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antiton antitonul
plural antitonuri antitonurile
genitiv-dativ singular antiton antitonului
plural antitonuri antitonurilor
vocativ singular
plural