2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite.

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite.

antisemít, ~ă [At: SAHIA, N. 86 / Pl: ~iți, ~e / E: fr antisémite] 1-4 smf, a (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. 5 smf Adept al antisemitismului (1).

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, s. m. și f. Persoană care admite sau practică antisemitismul. ♦ (Adjectival) Rămășițele claselor exploatatoare urmăresc să provoace în sînul populației romînești curente șovine, antisemite, antimaghiare, să mențină prejudecăți față de limba, tradițiile populare, specificul național al populației naționalităților conlocuitoare. REZ. HOT. I 36.

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Fr. antisémite.

ANTISEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care admite sau practică antisemitismul; antisemitic. [Cf. fr. antisémite].

ANTISEMÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care admite, practică antisemitismul. (< fr. antisémite)

ANTISEMÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care practică sau admite antisemitismul. /<fr. antisémite

*antisemít, -ă s. și adj. (anti- 1 și Semit – Jidan). Contra jidanilor: Tot Românu e antisemit, ziar antisemit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antisemit adj. m., s. m., pl. antisemiți; adj. f., s. f. antisemită, pl. antisemite

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. ~ (cca. 1879, termen creat de publicistul german W. Marr) [Das große Wörterbuch der deutschen Sprache]

Intrare: antisemit (adj.)
antisemit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antisemit
  • antisemitul
  • antisemitu‑
  • antisemi
  • antisemita
plural
  • antisemiți
  • antisemiții
  • antisemite
  • antisemitele
genitiv-dativ singular
  • antisemit
  • antisemitului
  • antisemite
  • antisemitei
plural
  • antisemiți
  • antisemiților
  • antisemite
  • antisemitelor
vocativ singular
plural
Intrare: antisemit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antisemit
  • antisemitul
  • antisemitu‑
plural
  • antisemiți
  • antisemiții
genitiv-dativ singular
  • antisemit
  • antisemitului
plural
  • antisemiți
  • antisemiților
vocativ singular
  • antisemitule
  • antisemite
plural
  • antisemiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antisemit, antisemițisubstantiv masculin
antisemi, antisemitesubstantiv feminin
antisemit, antisemiadjectiv

  • 1. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: antisemitic
    • format_quote Rămășițele claselor exploatatoare urmăresc să provoace în sînul populației romînești curente șovine, antisemite, antimaghiare, să mențină prejudecăți față de limba, tradițiile populare, specificul național al populației naționalităților conlocuitoare. REZ. HOT. I 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.