2 intrări
2 definiții
antiromántic adj., s. m. → romantic
ANTIROMÁNTIC, -Ă adj., s. m. f. (om) cu spirit practic, realist. (< engl. antiromantic)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: antiromantic (adj.)
antiromantic adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | antiromantic | antiromanticul | antiromantică | antiromantica |
| plural | antiromantici | antiromanticii | antiromantice | antiromanticele | |
| genitiv-dativ | singular | antiromantic | antiromanticului | antiromantice | antiromanticei |
| plural | antiromantici | antiromanticilor | antiromantice | antiromanticelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: antiromantic (s.m.)
antiromantic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | antiromantic | antiromanticul |
| plural | antiromantici | antiromanticii | |
| genitiv-dativ | singular | antiromantic | antiromanticului |
| plural | antiromantici | antiromanticilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||