antiptoză (gr. antiptosis „folosirea unui caz pentru alt caz”), figură de substituție, de ordin gramatical, care constă în folosirea unui caz în locul altuia; sau un fel de elipsă de care se foloseau oratorii și mai ales poeții (A): a) substituire simplă, a genitivului cu dativul (sinonimie gramaticală): „Atunci luna iese, norilor regină, Fruntea lui cea pală roșu o-nsenină.” (Eminescu) b) substituirea nominativului unui nume predicativ cu un acuzativ cu prepoziție sau cu un genitiv (articulat); este vorba de un nume predicativ provenit dintr-un atribut sau complement indirect cu regentul eliptic; o construcție „gramaticalizată”: „Masa este (masă) de lemn”; „masa este (făcută) din lemn”; „copilul este (copil) al vecinului”.