9 definiții pentru antimaterie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antimaterie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: anti- + materie (după fr antimatière)] Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și prin însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie.

ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și prin însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière).

ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière).

ANTIMATÉRIE s.f. Substanță ipotetică ale cărei elemente constitutive ar fi formate din antiparticule; antisubstanță. [< fr. antimatière].

ANTIMATÉRIE s. f. materie ipotetică din antiparticule; antisubstanță. (după fr. antimatière)

antimatérie s. f. 1973 (fiz.) Materie ipotetică alcătuită din antiparticule v. antilume; v. și R.l. 19 X 79 p. 6 (din anti- + materie, după fr. antimatière; în fiz. se folosește din anii ’40; PR 1958; DF, D.Filoz.; DEX, DN3)

ANTIMATÉRIE f. Substanță ipotetică formată din antiparticule. [ G.-D. antimateriei; Sil. -ri-e] /<fr. antimatiere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antimatérie (-ri-e) s. f., art. antimatéria (-ri-a), g.-d. antimatérii, art. antimatériei

antimatérie s. f. (sil. -ri-e), art. antimatéria (sil. -ri-a), g.-d. art. antimatériei; pl. antimatérii

Intrare: antimaterie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antimaterie
  • antimateria
plural
genitiv-dativ singular
  • antimaterii
  • antimateriei
plural
vocativ singular
plural

antimaterie

  • 1. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și prin însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie.
    surse: DEX '09 DN sinonime: antisubstanță

etimologie:

  • Anti- + materie
    surse: DEX '98 DEX '09
  • după limba franceză antimatière
    surse: DEX '09 DEX '98 DN