ANTIM gr. ῎ Aντιμος I. 1. Nume monahal, – mitropolit 1708 – 1716. 2. + -iu; Antimiu (Tel 58); + -ie: Antimie, Dumbravă (16 A III 311); – țig. (Vit 11). Frecvent, fem. mold: Antimia (Sd XVI); Antemia (Sd XIX 27). 3. + suf. slav – mir ca în Stratimir < Evstratie: Antimir (Vr; Ac Bz 50); -escu, M., act.; Coca Antimirească s. Bz. 4. Cu disimilație n < m: Anti/na s.; -escu, Z., prof.; -ia f. (Ard); -cf. și Constantina sau de la Anton; prob. Antiniza f. (P Gov fol 47 vo) 5. Cu fon... grec.: Andin, țig., 1702, mold. (BGI IV 41); și Constantin IB 3. II. Cu fon. grec: 1. Andim Cobiianu, eg. (Cob. 60) ca Andone < Anton. 2. Andimir (16 B III 99) < Antimir; cu afer.: Dimir (16 B V 163). III. Contaminat cu gr. Anthemios < ἀνθήμων „înflorit” sau cu nume grecești derivate din ἄνθος „floare” ca de ex. Anthuza. 1. *Anthim > Anfimu eg. (Sd V248); Amfim arh im. (D Buc) cf. și Athem (Ceaslov 3 sept.), scris greșit pentru Antim. 2. Anthamia f. (17 A I 199).