ANTIHORMON, antihormoni, s. m. Substanță specifică de apărare aflată în serul sangvin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone.

antihormon sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: fr anti-hormone] Substanță de apărare aflată în serul sangvin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni.

ANTIHORMON, antihormoni, s. m. Substanță de apărare aflată în serul sanguin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone.

ANTIHORMON s.m. Substanță de apărare produsă de organism cînd i se administrează hormoni proteici. [< fr. antihormone].

ANTIHORMON s. m. substanță de apărare produsă de organism când i se administrează hormoni proteici. (< fr. antihormone)

antihormon s. m. (biol.) Substanță care blochează secretarea hormonilor ◊ „Antihormoni împotriva dăunătorilor. Cercetătorii maghiari au reușit să producă antihormoni care întrerup funcțiile vitale ale insectelor ce atacă culturile, nimicindu-le.” Sc. 22 XII 80 p. 5 (din fr. antihormone; DN3)

ANTIHORMON ~i m. Substanță de apărare pe care o produce organismul în cazul unui tratament îndelungat cu preparate hormo-albuminoase. /<fr. antihormone

antihormon s. m., pl. antihormoni

antihormon s. m., pl. antihormoni

antihormon s. m., pl. antihormoni