2 intrări

9 definiții

antigén sm [At: ENC. AGR. / Pl: ~i / E: fr antigène] Substanță de natură proteică (toxină microbiană, venin de șarpe etc.) care, injectată în organism, determină producerea de anticorpi.

ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.

ANTIGÉN s. n. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.

ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.

antigén s. m., pl. antigéni

antigén s. n., pl. antigéne

ANTIGÉN s.m. Substanță care, introdusă în organism, poate produce anticorpi. [< fr. antigène, cf. gr. anti – contra, gennan – a naște].

ANTIGÉN s. n. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi. (< fr. antigène)

ANTIGÉN n. Substanță care, introdusă în organism, determină apariția anticorpilor. /<fr. antigene

Intrare: antigen (pl. -i)
antigen (pl. -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antigen antigenul
plural antigeni antigenii
genitiv-dativ singular antigen antigenului
plural antigeni antigenilor
vocativ singular
plural
Intrare: antigen (pl. -e)
antigen (pl. -e)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antigen antigenul
plural antigene antigenele
genitiv-dativ singular antigen antigenului
plural antigene antigenelor
vocativ singular
plural