2 intrări

9 definiții

ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.

ANTIGÉN s. n. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.

ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.

antigén s. m., pl. antigéni

antigén s. n., pl. antigéne

antigén sm [At: ENC. AGR. / Pl: ~i / E: fr antigène] Substanță de natură proteică (toxină microbiană, venin de șarpe etc.) care, injectată în organism, determină producerea de anticorpi.

ANTIGÉN s.m. Substanță care, introdusă în organism, poate produce anticorpi. [< fr. antigène, cf. gr. anti – contra, gennan – a naște].

ANTIGÉN s. n. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi. (< fr. antigène)

ANTIGÉN n. Substanță care, introdusă în organism, determină apariția anticorpilor. /<fr. antigene

Intrare: antigen (pl. -e)
antigen (pl. -e)
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antigen antigenul
plural antigene antigenele
genitiv-dativ singular antigen antigenului
plural antigene antigenelor
vocativ singular
plural
Intrare: antigen (pl. -i)
antigen (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antigen antigenul
plural antigeni antigenii
genitiv-dativ singular antigen antigenului
plural antigeni antigenilor
vocativ singular
plural