3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antifonáre s. f. Acoperire (a caroseriei unui autovehicul) cu un strat protector în vederea atenuării zgomotelor ◊ „Aici se efectuează diferite lucrări de reparații capitale, testări și verificări tehnice, lucrări pentru caroserii, antifonări, spălări-degresări etc.” R.l. 4 V 83 p. 5 (din anti- + fonare)

ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári.

ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári.

antifonár sn [At: DA / Pl: ~e / E: antifon + -ar] Carte bisericească în care sunt notate antifoanele1.

ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Ngr. antifonari.

ANTIFONÁ vb. tr. a acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor. (< anti- + -fon2)

antifonar n. carte bisericească în care antifoanele sunt însemnate cu note.

antifonár n., pl. e (ngr. antifonári). Carte care cuprinde antifoane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antifonár s. n., pl. antifonáre

antifonár s. n., pl. antifonáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANTIFONÁRE, antifonări, s. f. Acțiunea de a antifona și rezultatul ei; insonorizare. (din antifona)

antifonar (< lat. antiphonarium; antiphonale), una dintre principalele cărți de cântări ale bisericii catolice, ce cuprinde antifoane (II), răspunsuri (lat. responsoria) și psalmi*, în opoziție cu gradualul (lat. liber gradualis). Textele cântărilor din a. sunt cuprinse în breviar*.

Intrare: antifonare
antifonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antifonare
  • antifonarea
plural
  • antifonări
  • antifonările
genitiv-dativ singular
  • antifonări
  • antifonării
plural
  • antifonări
  • antifonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: antifona
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • antifona
  • antifonare
  • antifonat
  • antifonatu‑
  • antifonând
  • antifonându‑
singular plural
  • antifonea
  • antifonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • antifonez
(să)
  • antifonez
  • antifonam
  • antifonai
  • antifonasem
a II-a (tu)
  • antifonezi
(să)
  • antifonezi
  • antifonai
  • antifonași
  • antifonaseși
a III-a (el, ea)
  • antifonea
(să)
  • antifoneze
  • antifona
  • antifonă
  • antifonase
plural I (noi)
  • antifonăm
(să)
  • antifonăm
  • antifonam
  • antifonarăm
  • antifonaserăm
  • antifonasem
a II-a (voi)
  • antifonați
(să)
  • antifonați
  • antifonați
  • antifonarăți
  • antifonaserăți
  • antifonaseți
a III-a (ei, ele)
  • antifonea
(să)
  • antifoneze
  • antifonau
  • antifona
  • antifonaseră
Intrare: antifonar
antifonar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antifonar
  • antifonarul
  • antifonaru‑
plural
  • antifonare
  • antifonarele
genitiv-dativ singular
  • antifonar
  • antifonarului
plural
  • antifonare
  • antifonarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antifonar

  • 1. Carte care cuprinde antifoane.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: