8 definiții pentru anticipativ
anticipatív, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr anticipatif] 1-4 a Care anticipează (1-4). 5 av Cu anticipație (6).
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. sg. anticipatívă, pl. anticipatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANTICIPATÍV, -Ă adj. Cu caracter de anticipație. [< fr. anticipatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTICIPATÍV, -Ă adj. cu caracter de anticipație. (< fr. anticipatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
anticipatív, -ă adj. Care anticipează ◊ „Călătorie anticipativă după viitorul mers al trenurilor. Vă invităm [...] la o călătorie cu anticipație [...]” I.B. 3 II 77 p. 3 (din fr. anticipatif; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | anticipativ | anticipativul | anticipativă | anticipativa |
| plural | anticipativi | anticipativii | anticipative | anticipativele | |
| genitiv-dativ | singular | anticipativ | anticipativului | anticipative | anticipativei |
| plural | anticipativi | anticipativilor | anticipative | anticipativelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||