8 definiții pentru anticipativ

anticipatív, -ă [At: DA / Pl: ~i, -e / E: fr anticipatif] 1-4 a Care anticipează (1-4). 5 av Cu anticipație (6).

ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif.

ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif.

*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve

anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. sg. anticipatívă, pl. anticipatíve

ANTICIPATÍV, -Ă adj. Cu caracter de anticipație. [< fr. anticipatif].

ANTICIPATÍV, -Ă adj. cu caracter de anticipație. (< fr. anticipatif)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

anticipatív, -ă adj. Care anticipează ◊ „Călătorie anticipativă după viitorul mers al trenurilor. Vă invităm [...] la o călătorie cu anticipație [...]” I.B. 3 II 77 p. 3 (din fr. anticipatif; DN3, DEX-S)

Intrare: anticipativ
anticipativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticipativ anticipativul anticipati anticipativa
plural anticipativi anticipativii anticipative anticipativele
genitiv-dativ singular anticipativ anticipativului anticipative anticipativei
plural anticipativi anticipativilor anticipative anticipativelor
vocativ singular
plural