anticiclon sn [At: PONI, F. 181 / Pl: ~oane și (înv) ~uri / E: fr anticyclone] Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate.

ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. (Met.) Centru de presiune atmosferică ridicată.

ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decît în regiunile învecinate. – Fr. anticyclone.

ANTICICLÓN s.n. Regiune în care presiunea atmosferică este foarte ridicată în raport cu împrejurimile. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. anticyclone].

ANTICICLÓN s. n. regiune în care presiunea atmosferică crește de la periferie spre centru și masele de aer au o mișcare divergentă, producând vreme senină. (< fr. anticyclone)

ANTICICLÓN ~oáne n. Regiune în care presiunea atmosferică crește de la periferie spre centru, caracterizată prin timp frumos. [Sil. -ci-clon] /<fr. anticyclone

anticiclon (-ci-clon) s. n., pl. anticicloane

anticiclón s. n. (sil. -clon), pl. anticicloáne