anticiclon sn [At: PONI, F. 181 / Pl: ~oane și (înv) ~uri / E: fr anticyclone] Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate.

ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone.

ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone.

ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. (Met.) Centru de presiune atmosferică ridicată.

ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Fr. anticyclone.

anticiclón (-ci-clon) s. n., pl. anticicloáne

anticiclón s. n. (sil. -clon), pl. anticicloáne

ANTICICLÓN s.n. Regiune în care presiunea atmosferică este foarte ridicată în raport cu împrejurimile. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. anticyclone].

ANTICICLÓN s. n. regiune în care presiunea atmosferică crește de la periferie spre centru și masele de aer au o mișcare divergentă, producând vreme senină. (< fr. anticyclone)

ANTICICLÓN ~oáne n. Regiune în care presiunea atmosferică crește de la periferie spre centru, caracterizată prin timp frumos. [Sil. -ci-clon] /<fr. anticyclone