7 definiții pentru anticentru

ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru.

ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru.

anticéntru s. n., art. anticéntrul; pl. anticéntre

anticéntru s. n. → centru

anticéntru sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: anti- + centru] Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.

ANTICÉNTRU s.n. Loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. [< anti- + centru].

ANTICÉNTRU s. n. loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. (< fr. anticentre)

Intrare: anticentru
anticentru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticentru anticentrul
plural anticentre anticentrele
genitiv-dativ singular anticentru anticentrului
plural anticentre anticentrelor
vocativ singular
plural