3 definiții pentru anticategorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTICATEGORÍE s. f. figură retorică prin care se răspunde unor acuzări. (< fr. antikategorie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anticategoríe s. f., pl. anticategoríi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

anticategorie (gr. antikategoria „recriminare”, „contraacuzație”), figură retorică (dialogistică) prin care se răspunde unei acuzări (P): a) fie acuzând pe adversar de o crimă identică (sin. antanagogă); b) fie acuzându-l de altă crimă. Ex. [Socrate:] „Să mai luăm o dată actul de acuzare, cel întărit cu jurământ; să-l citim iarăși, ca și cum ar fi acum pârâtorii. Iată ce cuprinde: Socrate săvârșește nedreptăți; el strică pe tineri, nesocotește pe zeii în care crede statul și se închină la alte zeități noi. Așa glăsuiește actul de învinuire; să cercetăm în parte fiecare vină din acest act. Se spune că săvârșesc nedreptăți, stricând pe tineri. Mă întorc și întâmpin: – Meletos, bărbați atenieni, săvârșește nedreptăți; el își bale joc de lucruri serioase, chemând în judecată cu nesocotință pe oameni, ocupându-se de lucruri cu care se face că se pricepe, dar cu care nu s-a ocupat niciodată. Că este adevărat, voi încerca să dovedesc.” (Platon, Apărarea lui Socrate Papacostea, p. 20-21)

Intrare: anticategorie
anticategorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticategorie
  • anticategoria
plural
  • anticategorii
  • anticategoriile
genitiv-dativ singular
  • anticategorii
  • anticategoriei
plural
  • anticategorii
  • anticategoriilor
vocativ singular
plural