6 definiții pentru anthyllis

vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri

VĂTĂMĂTOÁRE s. (BOT.; Anthyllis vulneraria) (rar) renoloare, (reg.) iarba-ranei, iarbă-de-vatăm, iarbă-de-vătămătură, trifoiul-racului.

VĂTĂMĂTOÁRE ~i f. Plantă erbacee de munte cu flori galbene-aurii și cu fructul o păstaie, fiind folosită ca nutreț și ca plantă medicinală. /a vătăma + suf. ~toare


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTHYLLIS L. VĂTĂMĂTOARE, fam.. Leguminosae. Gen originar din regiuni mediteraneene și vestul Asiei, pînă la 40 specii, erbacee, rar semiarbuști sau arbuști, des foarte pubescente. Flori (caliciul cilindric cu 5 foliole membranoase, stamine concrescute la bază, corolă cu 5 petale, una mai mare, vexil, 2 aripioare și 2 unite, carena galbenă, portocalie, roșie sau albă) singulare, în capitule sau umbelă, însoțite de o bractee albă-gălbui, digitat-partită, în axa frunzei. Frunze imparipenate, cu foliole numeroase, foliola terminală, în general, cu mult mai mare decît cele laterale. Fruct, legumă închisă în caliciu.

A. vulneraria L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (caliciul păros-lînos, cele 5 petale ale corolei sînt aproape egale) galbene, în capitul globulos, însoțit de un involucru. Frunzele radicale lunguieț-ovate, cu 1 sau 3 foliole, cele tulpinale imparipenate cu numeroase foliole, aproximativ egale.

Anthyllis montana L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (stamine concrescute, stindard ovat, caliciul campanulat, păros-mătăsos) roșii-purpur, în capitule singulare, lung-pedunculate. Frunze imparipenate, cu foliolele liniare. Semitufă tîrîtoare (cca 15 cm înălțime) păroasă.

Intrare: anthyllis
anthyllis
termen biologic (I2)