11 definiții pentru antevorbitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antevorbitor, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: ante- + vorbitor] Persoană care a vorbit (public) înaintea alteia.

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvîntul ulterior.

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner].

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner)

ANTEVORBITÓR ~i m. Persoană care a vorbit la o adunare înaintea altor persoane. /ante- + vorbitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri

antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTEVORBITÓR s. preopinent.

ANTEVORBITOR s. (livr.) preopinent, (înv.) prevorbitor.

Intrare: antevorbitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antevorbitor
  • antevorbitorul
  • antevorbitoru‑
plural
  • antevorbitori
  • antevorbitorii
genitiv-dativ singular
  • antevorbitor
  • antevorbitorului
plural
  • antevorbitori
  • antevorbitorilor
vocativ singular
  • antevorbitorule
plural
  • antevorbitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antevorbitor, -oare antevorbitoare antevorbitor

  • 1. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: preopinent prevorbitor

etimologie:

  • Ante- + vorbitor
    surse: DEX '09 DEX '98 DN