10 definiții pentru antevorbitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antevorbitor, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: ante- + vorbitor] Persoană care a vorbit (public) înaintea alteia.

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvîntul ulterior.

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner].

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antevorbitoáre s. f., g.-d. art. antevorbitoárei; pl. antevorbitoáre

antevorbitoáre s. f., g.-d. art. antevorbitoárei; pl. antevorbitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTEVORBITÓR s. preopinent.

ANTEVORBITOR s. (livr.) preopinent, (înv.) prevorbitor.

Intrare: antevorbitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antevorbitoare
  • antevorbitoarea
plural
  • antevorbitoare
  • antevorbitoarele
genitiv-dativ singular
  • antevorbitoare
  • antevorbitoarei
plural
  • antevorbitoare
  • antevorbitoarelor
vocativ singular
  • antevorbitoare
  • antevorbitoareo
plural
  • antevorbitoarelor

antevorbitor, -oare antevorbitoare antevorbitor

  • 1. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: preopinent prevorbitor

etimologie:

  • Ante- + vorbitor
    surse: DEX '09 DEX '98 DN