8 definiții pentru antetitlu

ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. – Ante- + titlu.

ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. – Ante- + titlu.

antetítlu (-ti-tlu) s. n., art. antetítlul; pl. antetítluri

antetítlu sn [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: ante- + titlu] Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub auspiciile căreia apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc.

ANTETÍTLU s.n. Datele înscrise înaintea titlului unei cărți, cuprinzând denumirea instituției care s-a ocupat de întocmirea ei. [< ante- + titlu, după fr. avant-titre].

ANTETÍTLU s. n. text înaintea titlului unei cărți, denumirea instituției sub egida căreia apare, numărul seriei, numele colecției etc. (după fr. avant-titre)

ANTETÍTLU ~ri n. Text înaintea titlului unei cărți, indicând denumirea instituției sub auspiciile căreia a apărut cartea. /ante- + titlu

Intrare: antetitlu
antetitlu substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antetitlu antetitlul
plural antetitluri antetitlurile
genitiv-dativ singular antetitlu antetitlului
plural antetitluri antetitlurilor
vocativ singular
plural