opțiuni

12 definiții pentru anteră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère.

ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère.

antéră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr anthère] Partea superioară a staminelor în care se află polenul.

ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vîrful staminelor, în care se află polenul.

ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Fr. anthère (< gr.).

ANTÉRĂ s.f. Mic sac cu polen, situat la partea superioară a staminelor unei flori. [< fr. anthère, cf. gr. antheros – înflorit].

ANTÉRĂ ~e f. Sac mic cu polen la capătul de sus al staminei. /<fr. anthere

anteră f. Bot. partea staminelui care coprinde polenul floarei.

*antéră f., pl. e (vgr. antherós, fem. antherá, înflorit). Bot. Săculețu care e așezat în vîrfu stamineĭ și care conține pulberea fecundantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antéră s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére

antéră s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTÉRĂ s. (BOT.) (rar) polinie. (~ staminei.)

ANTERĂ s. (BOT.) (rar) polinie. (~ staminei.)

Intrare: anteră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anteră
  • antera
plural
  • antere
  • anterele
genitiv-dativ singular
  • antere
  • anterei
plural
  • antere
  • anterelor
vocativ singular —
plural —

anteră

  • 1. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: polinie (bot.)

etimologie: