2 intrări
12 definiții
ANTEPÚS, -Ă, antepuși, -se, adj. Care a fost pus înainte. – V. antepune.
- sursa: DEX '09
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTEPÚS, -Ă, antepuși, -se, adj. Care a fost pus înainte. – V. antepune.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
antepús, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~uși, -e / E: antepune] Care a fost pus înainte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Antepus ≠ postpus
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer).
- sursa: DEX '09
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antepúne vb. → pune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antepúne vt [At: DEX2 / Pzi: -pun / E: ante- + pune cf fr antéposer] A pune înainte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTEPÚNE vb. III. tr. (Gram.) A pune înainte. [După fr. antéposer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTEPÚNE vb. tr. a pune înainte. (după fr. antéposer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ANTEPÚNE antepún tranz. A pune înainte. /ante- + a pune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A4) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | antepus | antepusul | antepusă | antepusa |
| plural | antepuși | antepușii | antepuse | antepusele | |
| genitiv-dativ | singular | antepus | antepusului | antepuse | antepusei |
| plural | antepuși | antepușilor | antepuse | antepuselor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
|
verb
(VT637)
Surse flexiune: DOR |
infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) antepune | antepunere | antepus | antepunând | singular | plural | ||
| antepune | antepuneți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | antepun | (să) antepun | antepuneam | antepusei | antepusesem | |
| a II-a (tu) | antepui | (să) antepui | antepuneai | antepuseși | antepuseseși | ||
| a III-a (el, ea) | antepune | (să) antepună, antepuie | antepunea | antepuse | antepusese | ||
| plural | I (noi) | antepunem | (să) antepunem | antepuneam | antepuserăm | antepuseserăm, antepusesem* | |
| a II-a (voi) | antepuneți | (să) antepuneți | antepuneați | antepuserăți | antepuseserăți, antepuseseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | antepun | (să) antepună, antepuie | antepuneau | antepuseră | antepuseseră | ||