8 definiții pentru antepune

antepúne vt [At: DEX2 / Pzi: -pun / E: ante- + pune cf fr antéposer] A pune înainte.

ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer).

ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer).

*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús

ANTEPÚNE vb. III. tr. (Gram.) A pune înainte. [După fr. antéposer].

ANTEPÚNE vb. tr. a pune înainte. (după fr. antéposer)

A ANTEPÚNE antepún tranz. A pune înainte. /ante- + a pune

Intrare: antepune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) antepune antepunere antepus antepunând singular plural
antepune antepuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) antepun (să) antepun antepuneam antepusei antepusesem
a II-a (tu) antepui (să) antepui antepuneai antepuseși antepuseseși
a III-a (el, ea) antepune (să) antepună, antepuie antepunea antepuse antepusese
plural I (noi) antepunem (să) antepunem antepuneam antepuserăm antepuseserăm, antepusesem*
a II-a (voi) antepuneți (să) antepuneți antepuneați antepuserăți antepuseserăți, antepuseseți*
a III-a (ei, ele) antepun (să) antepună, antepuie antepuneau antepuseră antepuseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)