3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ante- [At: DEX2 / E: lat ante] Element principal de compunere cu sensul „înainte”, „în față”, „anterior” și care servește la formarea unor substantive, adjective și adverbe.

ANTE- Element de compunere însemnând „înainte”, „în față”, „anterior”, care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din lat. ante.

ANTE- Element de compunere care înseamnă „înainte”, „în față”, „anterior” și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din lat. ante.

ANTE- Element de compuriere însemnînd «înainte», care servește la formarea unor substantive ca: antevorbitor, antebraț etc. sau a unor adjective ca: antebelic etc.

ANTE- Element de compunere însemnând „înainte” și servind la formarea unor substantive și a unor adjective. – Lat. lit. ante.

ANTE- Element prim de compunere savantă, însemnând „înainte”. [< lat. ante].

ANTE- pref. „anterior” (spațial și temporal). (< fr. anté-, cf. lat. ante)

*ánte- (une-orĭ și ánti-), prefix lat. care înseamnă „înainte”, ca’n: ante-meridian, anti-cipat ș. a. V. post- și pre 2.

antă af [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr ante] Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu.

ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante.

ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante.

ÁNTĂ s.f. (Arhit.) Pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. [< fr. ante].

ÁNTĂ s. f. pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. (< fr. ante)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ántă s. f., g.-d. art. ántei; pl. ánte

ánte merídiem (lat.) (-di-em) loc. adv.; abr. a.m.

ante merídiem loc. adv. (sil. -di-em); abr. a.m.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ante-Pref. neol., din lat. ante; intră în compunerea anumitor cuvinte în care traduce fr. avant-: antebraț, s. n.; antegardă, s. f. (înv., avangardă), astăzi înlocuit prin avantgardă; antetren, s. n. Cf. anti-.

Intrare: ante
prefix (I7-P)
  • ante
Intrare: antă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antă
  • anta
plural
  • ante
  • antele
genitiv-dativ singular
  • ante
  • antei
plural
  • ante
  • antelor
vocativ singular
plural
Intrare: ante meridiem
ante meridiem locuțiune adverbială
compus
  • ante meridiem

ante

  • 1. Element de compunere însemnând „înainte”, „în față”, „anterior”, care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

antă

  • 1. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

ante meridiem

  • 1. În cursul dimineții.
    surse: dexonline
  • comentariu abreviere a.m.
    surse: DOOM 2

etimologie: