ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus.

antárctic, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antarctique] 1 Situat la Polul Sud. 2 Situat în regiunea Polului Sud. 3-4 Care aparține (regiunii) Polului Sud. 5-6 Referitor la (regiunea) Polul(ui) Sud. 7 Care are caractere proprii Polului Sud.

ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în regiunea Polului Sud; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus.

ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -e, adj. (în opoziție cu arctic) Situat la polul sud, austral; din regiunea polului sud, avînd caractere proprii acestei regiuni. Continentul antarctic. Clima antarctică este foarte aspră.

ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -e, adj. Situat la polul sud sau în regiunea polului sud; care are caractere proprii acestei regiuni. – Fr. antarctique (lat. lit. antarcticus).

ANTÁRCTIC, -Ă adj. De la polul sud; austral. [Pl. -ci, -ce. / < fr. antarctique, cf. gr. anti – în față, arktos – Ursa mare].

ANTÁRCTIC, -Ă adj. situat la Polul Sud; austral. (< fr. antarctique, lat. antarcticus)

ANTÁRCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de polul sud; propriu polului sud. Climă ~că. /<fr. antarctique, lat. antarcticus

antarctic a. opus polului arctic, adică la Sud.

*antárctic, -ă adj. (vgr. antarktikós, d. anti, contra, și árktos, urs, adică în fața constelațiuniĭ ursa mare saŭ caru mare). De sud: polu antarctic. V. arctic.

*Antárctica (nume de loc) (An-tarc-ti-/Ant-arc-) s. propriu f., g.-d. Antárcticei

!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice

antárctic adj. (sil. mf. ant-) → arctic

ANTARCTICA, reg. polară în S Pămîntului, care include Antarctida și părțile de S ale Oc. Pacific (M. Ross, M. Amundsen), Oc. Atlantic (M. Weddeli) și Oc. Indian (M. Davis). Limita o constituie zona de unire a apelor mai calde, nordice, cu cele reci, antarctice (48-60 ° lat. S); c. 52,5 mil. km². În A. se includ și arh. din apele preantarctice: Georgia de Sud, Sandwich de Sud, Orkney de Sud, Shetland de Sud ș.a. Clima este aspră, cu temperaturi scăzute, vînturi puternice (viteza max.: 75 m/s, în Kerguelen), furtuni de zăpadă și cețuri dese. Temperaturile medii oscilează între 0 °C (vara) și -30 °C (iarna în insule). Precipitațiile sub formă de zăpadă cad în cantități mari pe ocean (800 mm/an) și la țărmul continentului (350 mm/an). În A. se formează gheață marină și de șelf și aisberguri. Fauna este săracă în specii, dar bogată ca număr de indivizi (balene, cașaloți, foci, pești, pinguini). Contribuții importante la exploatarea A. au adus: Cook (1772-1775), Bellingshausen și Lazarev (1820), Charcot (1910), Schackleton, Byrd ș.a. – Tratatul cu privire la A., încheiat în 1959 la Washington de către guvernele a 12 state (Argentina, Australia, Belgia, Chile, Franța, Japonia, Marea Britanie, Norvegia, Noua Zeelandă, Republica Africa de Sud, U.R.S.S. și S.U.A.), prevede folosirea acestei reg. numai în scopuri pașnice.

ANTÁRCTIC, Ă (< fr., lat.) adj. Care este situat la Polul Sud sau în regiunea Polului Sud; care are caractere proprii regiunii polare sudice. ♦ Regiune a. = nume generic dat pământurilor continentale, insulare și regiunilor Oc. Atlantic, Pacific și Indian cuprinse în interiorul Cercului Polar de Sud.

OCEANUL AUSTRAL (sau ANTARCTIC), vechea denumire a apelor oceanice ce înconjură Antarctida și care constituie părțile sudice ale oceanelor Pacific, Atlantic și Indian.

Nothofagus antarctica (Forst.) Oerst. Specie cu frunze (cca 2,5 cm lungime) ovate cu margine neregulat-crestată, ondulată, așezate foarte dens, caduce. Arbore erect, în Europa cca 5,5 m înălțime, iar în patrie, 35-37 m.