4 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-ÁNT2, -ÁNȚĂ/-ÉNT, -ÉNȚĂ suf. „agent”, „ocupație”, „calitate”. (< fr. -ant, -ance, -ent, -ence)

anti- [At: DEX2 / E: fr anti-] Element de compunere cu sensul „împotriva”, „(în) contra”, „opus” și care servește la formarea unor substantive și adjective.

ANTI- Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-.

ANTI- Element de compunere însemnând „împotrivă”, „în contră”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-.

ANTI- Element de compunere însemnînd «împotriva», «în contra», «opus», care servește la formarea unui mare număr de substantive ca: antitoxină etc., sau adjective ca: antialcoolic, antinațional, antistatal, antiștiințific etc.

ANTI- Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unui mare număr de substantive și adjective. – Fr. anti- (< gr.).

ANTI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împotriva”, „(în) contra”, „opus”. [< lat. anti, gr. anti].

ANTI-/ANT- pref. „împotriva”, „(în) contra”, „opus”, „fals”. (< fr. anti-, cf. lat., gr. anti)

anti-Wessi adj. (peior.) Contra germanilor din vest ◊ „Vă pare rău, de exemplu, de Ossi și sunteți anti-Wessi.” ◊ „22” 34/94 p. 2 (din anti- + Wessi, după germ.)

*ánte- (une-orĭ și ánti-), prefix lat. care înseamnă „înainte”, ca’n: ante-meridian, anti-cipat ș. a. V. post- și pre 2.

*2) ánti-, pref. lat. V. ante.

*1) ánti- (d. vgr. anti, contra), prefix care înseamnă „contra” saŭ „nu”, ca anti-pod, anti-spazmodic, anti-patic ș. a.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

anti-Pref. neol., introdus în fr. și provenind din gr. ἀντί „contra.” Se folosește atît cu cuvinte neol. (antialcoolic, antidiluvian, antitanc etc.) cît și, mai rar, cu cuvinte din fondul tradițional (antiromân). În uzul curent s-a confundat uneori cu ante, astfel încît în loc de antecameră, s. f., astăzi se folosește numai anticameră, imitație după fr. antichambre.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-ANT „floare”. ◊ gr. anthos „floare” > fr. -anthe, germ. -anth, engl. -anth > rom. -ant.

ANT-, v. ANTO-.~odiu (v. -odiu), s. n., tip de inflorescență racemoasă, de formă diferită pe care se prind florile sesile; sin. calatidiu.

Intrare: ant (pref. - floare)
ant2 (pref. - floare) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • ant
Intrare: ant (suf. - agent)
ant4 (suf. - agent) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • ant
Intrare: ant (suf. - floare)
ant3 (suf. - floare) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • ant
Intrare: anti
prefix (I7-P)
  • anti
ant1 (pref. - anti) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • ant

anti ant

  • 1. Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: