4 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANT1- elem. anti-. ()

-ÁNT2, -ÁNȚĂ/-ÉNT, -ÉNȚĂ suf. „agent”, „ocupație”, „calitate”. (< fr. -ant, -ance, -ent, -ence)

ANTI- Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-.

anti- [At: DEX2 / E: fr anti-] Element de compunere cu sensul „împotriva”, „(în) contra”, „opus” și care servește la formarea unor substantive și adjective.

ANTI- Element de compunere însemnând „împotrivă”, „în contră”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-.

ANTI- Element de compunere însemnînd «împotriva», «în contra», «opus», care servește la formarea unui mare număr de substantive ca: antitoxină etc., sau adjective ca: antialcoolic, antinațional, antistatal, antiștiințific etc.

ANTI- Element de compunere însemnînd „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unui mare număr de substantive și adjective. – Fr. anti- (< gr.).

ANTI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împotriva”, „(în) contra”, „opus”. [< lat. anti, gr. anti].

ANTI-/ANT- pref. „împotriva”, „(în) contra”, „opus”, „fals”. (< fr. anti-, cf. lat., gr. anti)

anti-Wessi adj. (peior.) Contra germanilor din vest ◊ „Vă pare rău, de exemplu, de Ossi și sunteți anti-Wessi.” ◊ „22” 34/94 p. 2 (din anti- + Wessi, după germ.)

*ánte- (une-orĭ și ánti-), prefix lat. care înseamnă „înainte”, ca’n: ante-meridian, anti-cipat ș. a. V. post- și pre 2.

*1) ánti- (d. vgr. anti, contra), prefix care înseamnă „contra” saŭ „nu”, ca anti-pod, anti-spazmodic, anti-patic ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+anti1 adj. invar., adv. (voturi ~, a vota ~)

+anti2 prep. (a vota ~ democrație, pretexte ~ vaccin)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

anti-Pref. neol., introdus în fr. și provenind din gr. ἀντί „contra.” Se folosește atît cu cuvinte neol. (antialcoolic, antidiluvian, antitanc etc.) cît și, mai rar, cu cuvinte din fondul tradițional (antiromân). În uzul curent s-a confundat uneori cu ante, astfel încît în loc de antecameră, s. f., astăzi se folosește numai anticameră, imitație după fr. antichambre.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-ANT „floare”. ◊ gr. anthos „floare” > fr. -anthe, germ. -anth, engl. -anth > rom. -ant.

ANT-, v. ANTO-.~odiu (v. -odiu), s. n., tip de inflorescență racemoasă, de formă diferită pe care se prind florile sesile; sin. calatidiu.

Intrare: ant (pref. - floare)
ant2 (pref. - floare) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • ant
Intrare: ant (suf. - agent)
ant4 (suf. - agent) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • ant
Intrare: ant (suf. - floare)
ant3 (suf. - floare) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • ant
Intrare: anti
prefix (I7-P)
  • anti
ant1 (pref. - anti) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • ant
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antiprefix

  • 1. Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.