7 definiții pentru anrocament

ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă).

ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă).

anrocamént s. n., pl. anrocaménte

anrocamént s. n., pl. anrocaménte

anrocamént sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr enrochement] Îngrămădire de beton, bolovani, piatră etc. care formează diguri sau platforme de întărire.

ANROCAMÉNT s.n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton, care formează platforme, diguri etc. [Pl. -te. / < fr. enrochement, după rocă].

ANROCAMÉNT s. n. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundații, diguri, baraje. (după fr. enrochement)

Intrare: anrocament
anrocament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anrocament anrocamentul
plural anrocamente anrocamentele
genitiv-dativ singular anrocament anrocamentului
plural anrocamente anrocamentelor
vocativ singular
plural