ANOSMÍE s. f. (Med.) Diminuare sau lipsă a simțului mirosului. – Din fr. anosmie.

ANOSMÍE s. f. (Med.) Diminuare sau lipsă a simțului mirosului. – Din fr. anosmie.

anosmíe (a-nos- / an-os-) s. f., art. anosmía, g.-d. anosmíi, art. anosmíei

anosmíe s. f. (sil. mf. an-), art. anosmía, g.-d. anosmíi, art. anosmíei

anosmíe sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr anosmie] (Med) 1-2 Diminuare (sau lipsă a) mirosului.

ANOSMÍE s.f. (Biol.) Pierdere patologică totală a simțului mirosului. [Gen. -iei. / < fr. anosmie, cf. gr. an – fără, osme – miros].

ANOSMÍE s. f. diminuare, lipsă a sensibilității olfactive. (< fr. anosmie)

ANOSMÍE f. med. Stare patologică care constă în pierderea (parțială sau totală) a simțului mirosului. /<fr. anosmie