3 definiții pentru anorexigen
ANOREXIGÉN, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă anorexie. [< fr. anorexigène].
ANOREXIGÉN, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă anorexie. (< fr. anorexigène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
ANOREXI- „lipsa apetitului, anorexie”. ◊ gr. anorexia „lipsa poftei de mîncare” > fr. anorexi- > rom. anorexi-. □ ~gen (v. -gen1), adj., s. n., (substanță) care provoacă lipsa poftei de mîncare.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: anorexigen
anorexigen adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | anorexigen | anorexigenul | anorexigenă | anorexigena |
| plural | anorexigeni | anorexigenii | anorexigene | anorexigenele | |
| genitiv-dativ | singular | anorexigen | anorexigenului | anorexigene | anorexigenei |
| plural | anorexigeni | anorexigenilor | anorexigene | anorexigenelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
anorexigen substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | anorexigen | anorexigenul |
| plural | anorexigene | anorexigenele | |
| genitiv-dativ | singular | anorexigen | anorexigenului |
| plural | anorexigene | anorexigenelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||