ANOMO- „neregulat, anormal”. ◊ gr. anomos „neregulat” > fr. anomo-, germ. id., engl. id. > rom. anomo-. □ ~dromie (v. -dromie), s. f., nervație neregulată, nedispusă într-un sistem obișnuit; ~fil (v. -fil₂), adj., care are frunze neregulate, asimetrice; ~merie (v. -merie), s. f., anormalitate a numărului membrilor unui verticil floral.