8 definiții pentru anoftalmie

ANOFTALMÍE s. f. Lipsă congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor ochi. ◊ Anoftalmie ciclopică = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate. – Din fr. anophtalmie.

ANOFTALMÍE s. f. Lipsă congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor ochi. ◊ Anoftalmie ciclopică = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate. – Din fr. anophtalmie.

!anoftalmíe (a-nof-/an-of-) s. f., art. anoftalmía, g.-d. anoftalmíi, art. anoftalmíei

anoftalmíe s. f. (sil. mf. an-), art. anoftalmía, g.-d. anoftalmíi, art. anoftalmíei

anoftalmíe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr anophtalmie] 1 Lipsă congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor. 2 (Îs) ~ ciclopică Monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate.

ANOFTALMÍE s.f. Lipsa congenitală a globilor oculari. [Gen. -iei. / < fr. anophtalmie, cf. gr. an – fără, ophtalmos – ochi].

ANOFTALMÍE s. f. lipsă (congenitală) a globilor oculari. ♦ ~ ciclopică = malformație congenitală constând în unirea ochilor și a orbitelor rudimentar dezvoltate. (< fr. anophtalmie)

ANOFTALMÍE f. Lipsă congenitală a unuia sau a ambilor ochi. /<fr. anophtalmie

Intrare: anoftalmie
anoftalmie
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anoftalmie anoftalmia
plural
genitiv-dativ singular anoftalmii anoftalmiei
plural
vocativ singular
plural