10 definiții pentru anofel

anofél a [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr. anophèle] (Îs) Țânțar ~ Gen de țânțari caracterizați prin poziția oblică în timpul repaosului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele, unele specii propagând malaria (Anopheles maculipennis).

ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle.

ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle.

ANOFÉL, anofeli, s. m. (în expr.) Țînțar anofel = țîntar care trăiește în apropierea apelor stătătoare (mlaștini, bălți, băltoace) și care propagă malaria (Anopheles maculipennis).

ANOFÉL, anofeli, adj. m. (În expr.) Țânțar anofel = țânțar care propagă malaria (Anopheles maculipennis).Fr. anophèle (< gr.).

anofél adj. m., pl. anoféli

anofél adj. m., pl. anoféli

ANOFÉL s.m. (Adesea adj.) Țânțar care poartă microbul malariei. [< fr. anophèle, cf. gr. anopheles – dăunător].

ANOFÉL adj. țânțar ~ = țânțar a cărui femelă transmite microbul malariei. (< fr. anophèle, gr. anopheles)

ANOFÉL ~i adj.: Țânțar ~ gen de țânțar care transmite microbul malariei. /<fr. anophele

Intrare: anofel
anofel adjectiv
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anofel anofelul
plural anofeli anofelii
genitiv-dativ singular anofel anofelului
plural anofeli anofelilor
vocativ singular
plural