9 definiții pentru anionit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anionít sm [At: DEX2 / Pl: ~iți / E: fr anionite] (Chm) Substanță schimbătoare de ioni, rășină naturală sau sintetică ce reține anionii într-o soluție Si: rășină anionactivă

ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -i-o-] – Din fr. anionite.

ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anionite.

ANIONÍT s.m. Substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. [Pron. -ni-o-. / < engl. anionite].

ANIONÍT s. m. substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. (< fr. anionite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!anionít (a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioníți

anionít s. m. (sil. -i-o-; mf. an-), pl. anioníți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANIONÍT s. (CHIM.) rășină anionactivă.

ANIONIT s. (CHIM.) rășină anionactivă.

Intrare: anionit
  • silabație: -i-o-; mf. an-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anionit
  • anionitul
  • anionitu‑
plural
  • anioniți
  • anioniții
genitiv-dativ singular
  • anionit
  • anionitului
plural
  • anioniți
  • anioniților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)