2 intrări
22 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
aninat2, ~ă a [At: POP, ap. HEM / Pl: ~ați, ~e / E: anina] (Pop) Agățat2.
aninát1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: anina] 1 (Pop) Agățare. 2 (Fig; rar) Aninare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
anina [At: NECULCE, ap. LET. II, 244 / V: (îvp) arina / Pzi: anin / E: ml *anninare] (Pop) 1 vt A agăța. 2 vr (Fig; rar) A se lega de cineva, căutând ceartă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a agăța, a prinde (ușor) de ceva. Aninai frîul la intrare într-o așchie mai răsărită de stîncă; în alta, și tot la intrare, acățai mantaua. HOGAȘ, M. N. 163. Ivan leagă turbinca la gură... ș-o anină într-un copac. CREANGĂ, P. 312. ◊ Fig. S-adun flori în șezătoare, De painjen tort să rumpă, Și anină-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. EMINESCU, O. I 72. ◊ Refl. Femeia trece înainte; o creangă uscată i se anină de fustă și se zbate pe jos,- parcă ar fi un șarpe care o urmărește. SADOVEANU, O. III 243. O lacrimă curată ca un mărgăritar îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. GÎRLEANU, L. 44. În drum e o căscioară Închisă, părăsită... Dar pe ferestre încă Iedera s-anină. MACEDONSKI, O. I 18. ◊ Fig. E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. Luna, alunecînd în jos pe luciul cerului, se aninase într-un vîrf de stejar pe dealul Priporului. DAN, U. 188. 2. Refl. Fig. A se lega, a se agăța de cineva, a nu-i da pace. Să nu-i zici nimică de rău [fetei], nici să nu te anini de dînsa. SBIERA, P. 150. ◊ A provoca pe cineva, a-i căuta pricină. Turcii toți cît îl zărea Între dînșii se grăia... Și pe loc ei se-aduna Și de Gruie s-anina. ALECSANDRI, P. P. 144. ♦ A se vîrî (nepoftit) undeva, a se amesteca (în vorbă). Aș vrea să știu și eu, se anină cu întrebarea Neculăieș. SADOVEANU, P. M. 158. S-anină printre acești [copii] mici și cîte-un handralău de cei mari. ȘEZ. III 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) atârna, a (se) agăța de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină. ♦ A se vârî (nepoftit), a se amesteca (în vorbă). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ANINÁ anín tranz. 1) (obiecte) A prinde în sau de ceva, lăsând să atârne liber în jos; a agăța; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ geanta în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuțit, rupând sau găurind; a agăța; a prinde. 3) fig. (persoane) A deranja căutând motiv de ceartă. /<lat. anninare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ANINÁ mă anín intranz. (despre ființe) A se apuca strâns (cu mâinile, cu ghearele sau cu labele); a se agăța; a se prinde. /<lat. anninare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aninà v. 1. a atârnà (cu ușurință): a anina flori în casă; 2. termen de vânătoare: a aduce la strâmtoare (v. aninătoare); 3. a se agăța, a se prinde de ceva: cum s’anină despre ziori roua limpede pe flori AL.; 4. fig. a se lega de: te anini de proprietatea altuia AL. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) anín, a -á v. tr. (rudă cu it. ninnare, log. anninnare, a legăna. Cp. cu mrom. alinari, a sui, lat. allevinare, a ridica). Atîrn, spînzur: a anina haĭna’n cuĭ. Aduc vînatu la strîmtoare. V. refl. Mă atîrn. Fig. Mă leg (mă aleg) de cineva: ce te aninĭ de mine?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aniná vb., ind. prez. 1 sg. anín, 3 sg. și pl. anínă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ANINÁT s. v. agățare, agățat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare, suspendat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANINÁT adj. v. agățat, atârnat, spânzurat, suspendat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aninat s. v. AGĂȚARE. AGĂȚAT. ATÎRNARE. ATÎRNAT. PRINDERE. PRINS. SPÎNZURARE. SPÎNZURAT. SUSPENDARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aninat adj. v. AGĂȚAT. ATÎRNAT. SPÎNZURAT. SUSPENDAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANINÁ vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, ține.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
anina vb. v. AGAȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. ȚINE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A anina ≠ a se desprinde, a deznina
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
anina
- exemple
- Aninai frîul la intrare într-o așchie mai răsărită de stîncă; în alta, și tot la intrare, acățai mantaua. HOGAȘ, M. N. 163.surse: DLRLC
- Ivan leagă turbinca la gură... ș-o anină într-un copac. CREANGĂ, P. 312.surse: DLRLC
- figurat S-adun flori în șezătoare, De painjen tort să rumpă, Și anină-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. EMINESCU, O. I 72.surse: DLRLC
- reflexiv Femeia trece înainte; o creangă uscată i se anină de fustă și se zbate pe jos, – parcă ar fi un șarpe care o urmărește. SADOVEANU, O. III 243.surse: DLRLC
- reflexiv O lacrimă curată ca un mărgăritar îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. GÎRLEANU, L. 44.surse: DLRLC
- reflexiv În drum e o căscioară Închisă, părăsită... Dar pe ferestre încă Iedera s-anină. MACEDONSKI, O. I 18.surse: DLRLC
-
- exemple
- Să nu-i zici nimică de rău [fetei], nici să nu te anini de dînsa. SBIERA, P. 150.surse: DLRLC
- Turcii toți cît îl zărea Între dînșii se grăia... Și pe loc ei se-aduna Și de Gruie s-anina. ALECSANDRI, P. P. 144.surse: DLRLC
- exemple
- Aș vrea să știu și eu, se anină cu întrebarea Neculăieș. SADOVEANU, P. M. 158.surse: DLRLC
- S-anină printre acești [copii] mici și cîte-un handralău de cei mari. ȘEZ. III 179.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba latină *anninare (din ad + *ninna „leagăn”).surse: DEX '09