opțiuni

11 definiții pentru aninătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.

aninătoare sf [At: RUCĂREANU, ap. HEM 1213 / Pl: ~ori / E: anina + -tor] (Pop) 1 Agățătoare. 2 (Rar) Loc îngust între stâncile munților, în care se prinde vânatul cu ușurință.

ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.

ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. (Rar) Colț de stîncă unde se prinde vînatul de munte. Să-l rugăm a ne fi domnia-lui încă o dată călăuză prin aninătorile... unde se ivește, sfieț sau îngrozitor, vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90.

ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. (Rar) Loc îngust în munți stâncoși, unde se prinde vânatul. – Din anina + suf. -(ă)toare.

aninătoare f. în graiul vânătoresc: colțul unde copoiul închide capra neagră.

aninătoáre f., pl. orĭ (d. a anina). Locu unde copoĭu aduce vînatu la strîmtoare (îi închide calea).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri

aninătoáre s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANINĂTOÁRE s. v. agățătoare, atârnătoare, gaică.

aninătoare s. v. AGĂȚĂTOARE. ATÎRNĂTOARE. GAICĂ.

Intrare: aninătoare
aninătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aninătoare
  • aninătoarea
plural
  • aninători
  • aninătorile
genitiv-dativ singular
  • aninători
  • aninătorii
plural
  • aninători
  • aninătorilor
vocativ singular —
plural —

aninătoare

  • 2. rar Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Să-l rugăm a ne fi domnia-lui încă o dată călăuză prin aninătorile... unde se ivește, sfieț sau îngrozitor, vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Anina + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09