13 definiții pentru anexiune

anexiúne sf [At: ODOBESCU, S. III, 372 / P: ~xi-u-ne / Pl: ~ni / E: fr annexion] 1-5 Anexare (1-5).

ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xí-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis.

ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis.

ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța, încorporare prin violență a unei țări, a unei provincii etc. de către altă țară; anexare. Prin anexiune sau acaparare de pământuri străine, guvernul înțelege, potrivit concepțiilor despre drept ale democrației în general și ale claselor celor ce muncesc în special, orice alipire la un stat mare sau puternic a unei naționalități mici sau slabe, fără consimțământul și dorința acestei naționalități. LENIN-STALIN REV. OCT. 13. – Pronunțat: -xi-u-.

ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență a unui teritoriu aparținând altei țări. [Pr.: -xi-u-] – Fr. annexion (lat. lit. anexio, -onis).

anexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni

anexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni

ANEXIÚNE s.f. Încorporare prin mijloace violente a unei provincii, a unei țări mai mici sau mai slabe făcută de către o altă țară mai mare sau mai puternică. [Pron. -xi-u-. / cf. fr. annexion, lat. annexio – unire, legătură].

ANEXÍUNE s. f. încorporare de către un stat, prin mijloace violente, a unui teritoriu străin. (< fr. annexion, lat. annexio)

ANEXIÚNE ~i f. Alipire cu forța a unui teritoriu străin. [G.-D. anexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. annexion, lat. annexio, ~onis

*anexiúne f. (lat. an-néxio, -ónis). Acțiunea de a anexa.

Intrare: anexiune
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anexiune anexiunea
plural anexiuni anexiunile
genitiv-dativ singular anexiuni anexiunii
plural anexiuni anexiunilor
vocativ singular
plural