2 intrări

Articole pe această temă:

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anemo sf [At: BRANDZA, FL. 25 / Pl: ~ne / E: fr anémone] 1 (Bot; reg) Dedițel (Pulsatilla montana) 2 (Zlg; îc) ~ de mare Actinie (Actinia).

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. Dedițel. 2. (Numai în expr.) Anemonă-de-mare = actinie. Anemonele-de-mare... Adînc sub undele amare. Vor țese lumea lor suavă. BENIUC, V. 69.

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (Bot.) Dedițel. 2. Compus: anemonă-de-mare = actinie. – Fr. anémone (lat. lit. anemona).

ANEMÓNĂ s.f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete; (pop.) dedițel. ◊ Anemonă de mare = actinie. [< fr. anémone, cf. it. anemone, lat. anemona].

ANEMÓNĂ s. f. 1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel. 2. ~-de-mare = actinie. (< fr. anémone, lat., gr. anemone)

ANEMÓNĂ ~e f. Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori mari de diferite culori, spontană sau cultivată ca plantă decorativă. /<fr. anémone, lat. anemona

anemonă f. plantă cu flori de colori variate, numită popular dedețel.

*anemónă f., pl. e (vgr. anemóne, d. ánemos, vînt). Bot. Numele maĭ multor plante ranunculacee (dedițelu, păștița). V. brebenel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne

anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne

anemónă-de-máre (animal) s. f., g.-d. art. anemónei-de-máre; pl. anemóne-de-máre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANEMONĂ-DE-MÁRE s. v. actinie.

ANEMONĂ-DE-MARE s. (ZOOL.; Actinia) actinie, dedițel-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANEMONE L., DEDITEI, FLOAREA VÎNTULUI, ANEMONE, fam. Ranunculaceae. Gen originar din regiunile temperate și reci ale emisferei nordice, cca 130 de specii, erbacee, perene, rizomatoase sau tuberculiforme, cu talie mică, mijlocie și înaltă. Frunzele bazale sînt așezate în rozetă, asemănătoare cu cele involucrale (pînă la 4) așezate în verticil, mari, adînc-divizate sau ternate și situate la o oarecare distanță de floare. Flori hermafrodite, actinomorfe, fără pinten, de culori vii, simple sau duble, sepale petaloide pînă la 20, stamine numeroase, libere.

Anemone acutiloba (DC.) Laws. (syn. Hepatica acutiloba DC.). Specie care înflorește primăvara devreme. Flori albe, roz sau albastre, pe tije acoperite cu perișori. Frunze verzi, trilobate. Plantă cu creștere în formă de tufă, înaltă pînă la 15 cm.

Anemone albana Stev. (syn. Pulsatilla albana Bereht. et Presl.). Specie care înflorește la mijlocul primăverii. Flori roșii-maro-închis, alburii, galbene sau albastre-deschise. Frunze duble, tripenate. Plantă înaltă pînă la 15 cm.

Anemone alpina L. (syn. Pulsatilla alpina Schrank). Specie care înflorește vara. Flori singulare (6 foliole întinse, eliptice), în interior albe, în afară violete, păroase, stamine galbene. Frunze dublu-penat-compuse, cu peri scurți, cele ale involucrului și lung-păroase, celelalte. Plantă înaltă pînă la 0,30 m, erbacee, perenă.

arată toate definițiile

Intrare: anemonă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anemo
  • anemona
plural
  • anemone
  • anemonele
genitiv-dativ singular
  • anemone
  • anemonei
plural
  • anemone
  • anemonelor
vocativ singular
plural
Intrare: anemonă-de-mare
anemonă-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anemonă-de-mare
  • anemona-de-mare
plural
  • anemone-de-mare
  • anemonele-de-mare
genitiv-dativ singular
  • anemone-de-mare
  • anemonei-de-mare
plural
  • anemone-de-mare
  • anemonelor-de-mare
vocativ singular
plural

anemonă

  • 1. (la) plural Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

anemonă-de-mare

etimologie: