50 de definiții pentru anemonă (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

anemónă sf [At: BRANDZA, FL. 25 / Pl: -ne / E: fr anémone] 1 (Bot; reg) Dedițel (Pulsatilla montana) 2 (Zlg; îc) ~de mare Actinie {Actinia).

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. Dedițel. 2. (Numai în expr.) Anemonă-de-mare = actinie. Anemonele-de-mare... Adînc sub undele amare. Vor țese lumea lor suavă. BENIUC, V. 69.

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (Bot.) Dedițel. 2. Compus: anemonă-de-mare = actinie. – Fr. anémone (lat. lit. anemona).

anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne

anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne

ANEMÓNĂ s.f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete; (pop.) dedițel. ◊ Anemonă de mare = actinie. [< fr. anémone, cf. it. anemone, lat. anemona].

ANEMÓNĂ s. f. 1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel. 2. ~-de-mare = actinie. (< fr. anémone, lat., gr. anemone)

ANEMÓNĂ ~e f. Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori mari de diferite culori, spontană sau cultivată ca plantă decorativă. /<fr. anémone, lat. anemona

anemonă f. plantă cu flori de colori variate, numită popular dedețel.

*anemónă f., pl. e (vgr. anemóne, d. ánemos, vînt). Bot. Numele maĭ multor plante ranunculacee (dedițelu, păștița). V. brebenel.

anemónă-de-máre (animal) s. f., g.-d. art. anemónei-de-máre; pl. anemóne-de-máre

ANEMONĂ-DE-MÁRE s. v. actinie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANEMONĂ-DE-MÁRE s. (ZOOL.; Actinia) actinie, dedițel-de-mare, (reg.) trandafir-de-máre.

A. albana Stev. (syn. Pulsatilla albana Bereht. et Presl.). Specie care înflorește la mijlocul primăverii. Flori roșii-maro-închis, alburii, galbene sau albastre-deschise. Frunze duble, tripenate. Plantă înaltă pînă la 15 cm.

A. alpina L. (syn. Pulsatilla alpina Schrank). Specie care înflorește vara. Flori singulare (6 foliole întinse, eliptice), în interior albe, în afară violete, păroase, stamine galbene. Frunze dublu-penat-compuse, cu peri scurți, cele ale involucrului și lung-păroase, celelalte. Plantă înaltă pînă la 0,30 m, erbacee, perenă.

A. altaica Fisch. Specie ce înflorește primăvara devreme. Flori cu 10-12 foliole înguste, albe pe dinăuntru și violete sau albastre pe dinafară. Plantă înaltă pînă la 15 cm.

A. angulosa Lam. [syn. A. transsylvanica (Fuss) Heuffel; Hepatica angulosa (Lam.) DC.; Hepatica transsylvanica Fuss]. Specie ce înflorește primăvara devreme. Flori albastre. Frunze cu 5 lobi, păroase.

Intrare: anemonă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anemo anemona
plural anemone anemonele
genitiv-dativ singular anemone anemonei
plural anemone anemonelor
vocativ singular
plural