12 definiții pentru anecdotic

anecdótic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 13/5/ Pl: ~ici, -ice / E: fr anecdotique] 1 Cu caracter de anecdotă. 2 Plin de anecdote.

ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique.

ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Totalitatea elementelor care formează intriga. – Din fr. anecdotique.

ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -e, adj. Cu caracter de anecdotă. ◊ Fapt anecdotic = fapt curios, referitor Ia amănunte secundare din viața unei personalități.

ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -e, adj. Cu caracter de anecdotă. – Fr. anecdotique.

anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice

anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. sg. anecdótică, pl. anecdótice

ANECDÓTIC, -Ă adj. Cu caracter de anecdotă. [Cf. fr. anecdotique].

ANECDÓTIC, -Ă I. adj. cu caracter de anecdotă. II. s. f. schema desfășurării epice a unei povestiri, a unui film etc. (< fr. anecdotique)

ANECDÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de anecdotă; propriu anecdotei. /<fr. anecdotique

anecdotic a. care conține anecdote: biografie anecdotică.

*anecdótic, -ă adj. (d. anecdotă; fr. anecdotique). De anecdote.

Intrare: anecdotic
anecdotic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anecdotic anecdoticul anecdotică anecdotica
plural anecdotici anecdoticii anecdotice anecdoticele
genitiv-dativ singular anecdotic anecdoticului anecdotice anecdoticei
plural anecdotici anecdoticilor anecdotice anecdoticelor
vocativ singular
plural