6 definiții pentru andruc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ándruc sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Andruck] Tipar de probă.

ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck.

ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck.

ÁNDRUC s.n. (Poligr.) Tipar de probă. [< germ. Andruck].

ÁNDRUC s. n. (poligr.) tipar de probă (< germ. Andruck)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ándruc s. n., pl. ándrucuri

ándruc s. n., pl. ándrucuri

Intrare: andruc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • andruc
  • andrucul
  • andrucu‑
plural
  • andrucuri
  • andrucurile
genitiv-dativ singular
  • andruc
  • andrucului
plural
  • andrucuri
  • andrucurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

andruc

  • 1. Tipar de probă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: