Definiția cu ID-ul 957394:


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANDREI gr. ’Aνδρέας < ἀνδρεῖας „bărbătesc”. 1. Andre, -i (C Bog); -a (Rel; C Ștef; Sur V; 17 B I 283); -escu; -ești s.; Ndrea, b, ar. (Fărș); formă mold. Andriĭ; -escul (Ștef); 2. + -aș: Andrilaș (Rel); Andriáș și Andriĭeș (Ștef; C. Bog; Paș); -escul, I., prof.; Andriĭșanul, I. (Isp I2); Andreiaș, act. 3. Andrae, I., act.; cu afer.: Draia (Moț); Drăești (17 B III 73). 4. + -ica: Andric/a, olt. (Gorj p. XX); – ard.; cf. gr. Áνδρίϰος (But); -ă, Angăl (17 B III 212); -u, olt. (AO XIV 275); -u, Pan (G Ștef). 5. Andriț/a (Ștef); olt. (Cand 101); -oiu (Ștef.). 6. Andriu, dobr. (RI XI 206); (Sur VIII); -ță, olt., 1690 (Sur VI); Andriiu (C. Bog). 7. Androae (Sur; Andreoiu, olt. (Cand 101). 8. Andru, S., act.; -l (17 A V 193); -țu, A., act.; cu afer.: Druțul (Sur XXIV); Druțe, I. și -a diac (Sur IX); Formele de la 7-8 pot veni și de la Alexandru sau de la Andronic. 9. Andriș (Cand); -or (Paș). 10. Andrii/ca b., mold.; cu (Ștef). 11. Andrici, Z., munt. (BCI X. 115). 12. Andreucă (Paș). 13. Cf. Andreidar b. (D Buc). II. Sub influența magh. András: 1. Andraș (BA ung. 7 – 8). 2. Andreș, (Cand); -ăști s. (R Gr). 3. Ondraș, ard. < magh. András. 4. Andora b. ard. (Viciu 31) și + -ca: Andorca b., ard. (Paș); + Nae: Andornae fam. mold. act. III. Sub infl. slavă: 1. Andrei/ca b. (Ștef; Bog; 16 A I 63); f. (AO XV 276); -că pah. 1489 (Isp I1); -co (Ștef; C Bog). 2. Andreicuță 1474 (ib). 3. Andreea, olt. (Cand 101) și cu metat.: Anderca (Moț; M Mar) sau < ung. Anderko. 4. Andrușco (Ștef); – Hîrlău (C Ștef). IV. Forma veche rom. A. Cu în- 1. Îndreiu, 1676. mold. (Sur XXII); – de Tătăreani (Sur XVI); Îndreiasa f., marital (Ard II 191). 2. Îndriĭu (Ard). 3. + -eș: îndreeșĭ (Ard. II 142). 4. Îndrieș (Mar), 5. + -ca: îndreica (Ard); v. și Pușcariu (DR III p. 387). B. Cu in- 1. Indre spătarul (Cand 102); -a, 1469 (14 – 15 A 365); -a, N. (Met 129). Cf. Undreá, numele popular al lunii Decembrie; v. și Petrovici (DR IX p. 339 seqq). 2. Indrei (Met 146 și Mar); indriĭ (Ard II 191). 3. Indrieș (Moț); Indreș (Ard II 130). 4. Indrul, 1579 (16 A III 117). C. + Adrian; Andreian; -a (RA I 57); sau gr. fie neogr. Contaminare cu Idrea și Udrea < Adrian avem în cazul spătarului Indrea (D Gorj Ia 1549), scris Idru (ib, 1552) și Iudrea în doc. munt. din 24 aug. 7059 (1551).